Orașul Prahova, în perioada interbelică, era plin de grădini, cârciumi și restaurante, unde ploieștenii se întâlneau pentru a socializa și a savura băuturi tradiționale. Istoricul Lucian Vasile explică ce consumau localnicii în acea epocă, în funcție de statut și ocazie.
Gusturile ploieștenilor din anii ’20–’30 se îndreptau în principal spre vin, datorită apropierii podgoriilor din zona Urlați, ceea ce făcea ca prețul să fie accesibil. Vinul de masă, alb sau roșu, era nelipsit din grădinile și bodegile orașului, acompaniat de tarafuri de lăutari care animau serile.
Citește și: Doi bărbați sunt cercetați pentru tăierea ilegală a brazilor în Parcul Natural Bucegi
Toamna, mustul era disponibil la orice tejghea, iar în restul anului, pelinul, un vin ușor amar aromatizat cu peliniță, era foarte apreciat. Berea, deși introdusă încă din secolul al XIX-lea, nu avea încă aceeași popularitate ca astăzi, însă competiția între producători era intensă, iar distribuția se făcea atât la sticlă, cât și prin dozatoare.
Ce băuturi preferau ploieștenii în restaurantele de lux
În restaurantele elegante din centrul orașului, oferta era diferită. Aici, se serveau vinuri precum Riesling de Rhin sau Bordeaux, iar rar, șampanie Mott. Elita locală prefera băuturile fine, precum coniacuri, lichioruri, romuri sau siropuri aromate cu esență de mastic, o băutură de origine asiatică.
- Vin alb sau roșu, preferat de majoritatea ploieștenilor
- Berea Luther, Azuga și Bragadiru, cele mai populare mărci
- Țuica, băutura preferată a muncitorilor pentru a-și reveni după zilele grele
- Mustul toamna, disponibil în toate bodegile
- Braga, băutură răcoritoare și ieftină, vândută la colțurile străzilor
- Cafeaua, tot mai consumată în saloanele elegante și prăvăliile din centru
Impactul și reacțiile din perioada interbelică
Locurile de socializare și băuturile preferate reflectau stilul de viață al ploieștenilor din acea vreme, fiind un simbol al convivialității și al statutului social. Restaurantele din centru, precum cel de la Hotelul Europa, erau locuri de întâlnire pentru politicieni și oameni influenți, în timp ce mahalalele ofereau băuturi mai simple și accesibile.
Astăzi, aceste obiceiuri și localuri sunt amintiri ale unei epoci de farmec, iar istoricii precum Lucian Vasile subliniază importanța lor în cultura locală. În prezent, orașul păstrează tradiția, dar cu o abordare modernizată, adaptată vremurilor.