Ploieștiul interbelic era un oraș vibrant din punct de vedere culinar, nu doar pentru petrol sau viața de noapte, ci și pentru obiceiurile gastronomice ale locuitorilor săi. Istoricul Lucian Vasile a documentat modul în care ploieștenii își petreceau timpul liber și preferințele lor culinare, de la restaurante de elită la bodegi cu grătare mereu aprinse.
Elita orașului, formată din negustori, avocați, ingineri și ofițeri, obișnuia să ia masa în restaurante renumite precum Berbec, situat la parterul Hotelului Europa, sau Picadilly, lângă Palatul Telefoanelor. De asemenea, restaurantul Azuga, pe Calea Romană, era frecventat de clienți, în zona unde astăzi se află Casa Albă.
Citește și: Doi bărbați sunt cercetați pentru tăierea ilegală a brazilor în Parcul Natural Bucegi
Restaurantele celebre din Ploieștiul interbelic
Un alt local emblematic a fost restaurantul Trocadero, inaugurat în 1935 odată cu deschiderea Halelor Centrale. Amplasat la etajul clădirii, acesta oferea facilități moderne pentru acea vreme, inclusiv un buncăr pentru clienți în caz de alarmă aeriană. În anii ’30, aici cânta frecvent Maria Tănase, devenită o vedetă națională, atrăgând mulți admiratori.
- Restaurantul Berbec, situat la parterul Hotelului Europa
- Picadilly, lângă Palatul Telefoanelor
- Restaurantul Azuga, pe Calea Romană
- Restaurantul Trocadero, în Halelor Centrale
Obiceiurile culinare ale ploieștenilor din interbelic
Menu-urile acelor vremuri erau surprinzător de variate. Aperitivele includeau icre de Manciuria, filet d’Anchois, salată de homari à la Russe sau salată de boeuf. La capitolul supe și ciorbe, cele mai populare erau ciorba de pasăre à la grec și ciorba de fasole.
Felurile principale constau în preparate consistente precum friptură de vită la cuptor, ghiveci de pasăre sau cârnați de purcel pe fasole. Grătarele erau extrem de populare, cu meniuri ce includeau mititei, mușchi de porc sau vită, rinichi de purcel, miel sau pui la frigare.
Preparatele din pește, precum burtă de crap în saramură, raci sau file de șalău, erau de asemenea apreciate, chiar dacă orașul nu era situat lângă mare. Specialitățile locale, precum zacusca sau frigăruile de nisetru, erau preferate de localnici.
Gastronomia simplă și populară din Ploieștiul interbelic
Chiar și ploieștenii cu venituri mai mici aveau opțiuni de mâncare bună. Restaurantele și bodegile din centru, precum Davidescu sau bodega lui Petrică Rădulescu, erau locuri frecventate de localnici. Petrică Rădulescu, încă din 1931, se mândrea cu „stație pentru mașini”, semn că problema locurilor de parcare exista încă de atunci.
Un loc legendar pentru gastronomia locală era bodega „Dă-ne Doamne”, unde grătarul ardea permanent și se serveau mici, cârnăciori și alte preparate la grătar. Aceste bodegi erau adevărate centre sociale, unde ploieștenii se întâlneau pentru a savura mâncarea bună și a socializa.
Astfel, Ploieștiul interbelic era un oraș în care gastronomia avea un loc special, reflectând diversitatea și tradiția culinară a locuitorilor săi, de la elite la oameni simpli, toate contribuind la farmecul orașului din acea vreme.
Știri din rețea: Gorj Expres · Satu Mare Expres · Botoșani Expres